Låsati muncitorii så aleagå
José Piñera
José Piñera este presedintele Centrului International pentru Reforma Sistemului de Pensii si co-presedinte al Proiectului Cato asupra Privatizarii Asigurarilor Sociale din SUA in Washington, DC.
Aståzi sînt mai numerosi tinerii americani care cred în OZN-uri decît cei care cred cå îsi vor primi cecul lunar de la stat cînd se vor pensiona. Nu este singurul semn cå programul de asiguråri sociale de stat are zilele numårate.
Cînd Otto von Bismarck a creat sistemul german de asiguråri sociale in 1883, probabil nu si-a inchiput cå toate guvernele lumii occidentale îi vor urma exemplul - si cå un secol mai tirziu toate aceste sisteme vor vedea falimentul cu ochii. Un sintem de pensii în care muncitorii de azi plåtesc pentru pensionarii de azi, în speranta cå atunci cînd se vor pensiona la rindul lor, se va gåsi altcineva care så plåteascå, este de o absurditate kafkianå. De altfel, zilele în care a lucrat ca functionar în asigurårile sociale trebuie så fi fost o bunå surså de inspiratie pentru Franz Kafka insusi. Peste tot în lume administratorii de pensii de stat au cosmaruri cînd aud de inovatii biotehnologice precum DHEA, care ar putea måri substantial numårul celor ce apucå så îsi sårbåtoreascå a 100-a primåvarå. Sursa acestor cosmaruri este într-adevår un fel de metamorfozå, desi nu în insecte-gigant.
Sistemul ar putea supravietui dacå oamenii ar face mai multi copii, asa încît så aibå cine så cotizeze pentru pensiile lor cind le va veni vremea. Numai cå in toate tårile bogate - inclusiv SUA - lucrurile stau tocmai pe dos.
Eu vin dintr-o tarå îndepartatå, pe care cuceritorii såi spanioli au numit-o Finis Terrae - Capåtul Påmintului. Dar în vremurile satului planetar pe care le traim, pot så vå dau o idee, una care ar putea salva securitatea socialå prin privatizare. Noi am încercat-o in Chile în urmå cu 16 ani. (vezi: Putere pentru muncitori: Privatizarea asigurårilor sociale in Chile). Aveam 30 de ani cînd am devenit ministrul muncii si asigurårilor sociale. Am format o echipå de oameni tineri si creativi, si am început nu prin a ne întreba "De ce?" ci mai degrabå "De ce nu?".
Chiar, de ce nu cel mai bun sistem de securitate socialå pentru toti muncitorii? Nu numai pentru cei cu bani destui ca så aibå asigurari de pensii private, ci si pentru cei cårora impozitele nu le permiteau asta. Ideea noastrå a fost simplå: am lasat fiecare muncitor så îsi depunå CAS-ul într-un cont personal de economii pentru pensie, (CPP), în loc så îl colectåm noi. Aceasta le permitea så vegheze asupra propriilor bani (sau, cum am spune noi în spaniolå "la plata donde mis ojos la vean" ). Banii urmau så fie investiti în activitåti producåtoare de avutie adevaratå; si desigur, nu toate ouåle urmau så fie puse într-un singur cos. Astfel, muncitorii urmau så aibå propriul capital atunci cînd vor fi iesit la pensie. Intregul sistem urma så fie o piatå foarte competitivå pentru întreprinderi private de administrare a fondurilor, fårå bariere legislative si fårå avantaje speciale pentru båncile si institutiile financiare existente. CPP-urile urmau så fie depozite la vedere, astfel încît muncitorii så le poata muta de la un fond la altul dacå ar fi vrut.
Poate cå cea mai grea problemå a fost så gîndim tranzitia cåtre noul sistem. Am stabilit trei reguli: "Nu-i face råu bunicii tale"(prin care garantam veniturile pensionarilor existenti), "Låsati muncitorii så aleagå" (prin care cei care doreau puteau opta så råminå pensionari la stat) si "Nu adåuga la datoriile nepotilor" (prin care excludeam de la pensiile de stat tinerii care abia incepeau så munceascå). Am asigurat de asemenea posibilitåti de finantare a sistemului existent fårå a måri fiscalitatea.
Rezultatele? Aståzi 9 muncitori din 10 au CPP-uri. In ultimii 15 ani, rata anualå medie a dobinzii pentru aceste depozite a fost de 12 % peste rata inflatiei. Pensiile chilienilor nu mai sînt o problemå de stat si societatea civilå a iesit întåritå. Deloc surprinzator, economia a profitat din plin: mai multe economii (Chile are o ratå a economiilor de 27% din PNB), o productivitate sporitå a investitiilor (datoratå competitiei mårite pe pietele de capital) si mai putin somaj (pentru cå partea de CAS plåtitå de întreprinzatori a fost eliminatå; rata somajului in Chile este de 5,5%). Pe scurt, crestere mai rapidå si oportunitåti sporite pentru fiecare.
Joe Klein de la Newsweek a venit în Chile în 1994 ca så vadå dacå toate acestea sînt adevårate. Intors în SUA, el scrie în articolul intitulat "If Chile Can Do It ..." (Dacå în Chile se poate...): "Sistemul chilian este probabil prima idee de politicå socialå care vine din emisfera sudicå". Daca fiul meu cel mare, nåscut in Boston si avînd un pasaport american, va veni vreodatå så lucreze în SUA, poate cå va putea så îsi transfere fondul de pensii dintr-un CPP chilian într-un CPP american.
Traducerea: Gabi Huiber.
| Home | About ICPR | Studies | ICPR News | Articles | Links | Comments | Europe |